Ilie Păpădie

Cum ar zice Dan Diaconescu, în exclusivitate numai la mine pe blog 🙂

Hai noroc la toţi din sat, bine ca v-aţi adunat

Şi bine că v-am găsit, să vă spun eu ce-am păţit

Cred că toată lumea ştie cine sunt eu… sunt Ilie

Poreclit şi Păpădie.

Şi-am să vă spun cum fu să fie de-mi zice şi “Papadie”

Auzisem eu prin sat ca tot ce s-a semănat

A-ncolţit şi-a răsărit, trebuie-ndată prăşit

Foarte bine lămurit.

Şi mi-am zis să-ncep de luni

Dar luni îmi făcu felu’ că-mi fătă vaca viţelu’

Până când m-am bucurat, până când l-am dezmierdat

Dădu soarele-n amiază.

Da’ chiar zău, de stai să caţi, ce mi-e luni şi ce mi-e marţi…

Marţi – auzi vorbă fără rost: “Să nu-ncepi că e cam prost”

Am tot stat şi mi-am tot zis: “Miercuri. Miercuri plec precis!”

Dar avui noaptea un vis.

Se făceau doi copăcei şi alăturea de ei

Pe răzor in pâlcuri dese, numai păpuşoi p-alese.

Şi din ceaţă se făcea că bunicu-mi apărea

Ca o arătare vie ce-mi spunea: “Bravo, Ilie!”

M-am întors frate-napoi… şi-am stat acasă şi joi.

Vineri, când să ies la poartă, ce să vezi? O mâţă moartă.

Darămite moartă… şi chiar la mine-n poartă?

Şi n-am mai pornit deloc… că mâţa n-aduce noroc.

Sâmbătă n-am mai pornit că e ziua de sfărişt.

Iar duminică la sfat s-auzi lume ce-am aflat.

Cum a fost orânduitu’ toţi terminaseră praşitu’.

Numai eu, eu, Iliuţă, rămăsesem de căruţă.

Că unii de bunăoară prăşeau pentru-a doua oară.

Da’ ce se leagă ei de mine? Eu praşesc când îmi convine.

Şi bunicu’ tot aşa, doar când îi plăcea prăşea.

Zile sunt, să tot aduni, şi mi-am zis să-ncep de luni.

Dar luni mi-o făcu de oaie că-ncepu nene o ploaie,

Mărunţică şi mai deasă, şapte zile-am stat în casă.

Săptămâna următoare, într-o zi cu mândru soare

Am pornit-o pe ogoare.

Şi acolo ce să vezi, mai să vezi, mai să nu crezi

Tot ogoru’ înflorise.

Erau mii de floricele, păpădii şi albăstrele

Că de-atâta ploaie vere… buruian-a prins putere.

Când vazui aşa de grabă mă şi apucai de treabă.

Dar să vezi ce cap de om, n-ascultai de agronom.

Să pun cuibul in pătrat – cartoful la-nsămânţat.

Eu l-am pus la întâmplare, cum făcea şi taica-mare

Ş-apoi, când mi-a dat în gând, să prăşesc cartofi la rănd,

Eu mă învârteam pe loc, ca şi când eram la joc.

Uite-aşa mi s-a-ntâmplat, 8 caruţe-am adunat.

Toate doar cu păpădie de-mi spuneam: “Ce faci, Ilie?”

Papi la iarnă păpădie?

În loc de cartofi când vrei, să bei ceai din flori de tei.

Azi, aici la adunare, spun s-audă fiecare.

Eu nu mai fac ce-am facut.

Când voi termina aratul, iute-ncep şi semănatu’

Pun cartoful în pătrat că-n sfârşit m-am deşteptat.

Iar la anu’ care vine vă invit pe toţi la mine.

Chiar la mine, la Ilie, făr’ de zis şi Păpădie…