h1

Ilie Păpădie

17/12/2010

Cum ar zice Dan Diaconescu, în exclusivitate numai la mine pe blog🙂

Hai noroc la toţi din sat, bine ca v-aţi adunat

Şi bine că v-am găsit, să vă spun eu ce-am păţit

Cred că toată lumea ştie cine sunt eu… sunt Ilie

Poreclit şi Păpădie.

Şi-am să vă spun cum fu să fie de-mi zice şi “Papadie”

Auzisem eu prin sat ca tot ce s-a semănat

A-ncolţit şi-a răsărit, trebuie-ndată prăşit

Foarte bine lămurit.

Şi mi-am zis să-ncep de luni

Dar luni îmi făcu felu’ că-mi fătă vaca viţelu’

Până când m-am bucurat, până când l-am dezmierdat

Dădu soarele-n amiază.

Da’ chiar zău, de stai să caţi, ce mi-e luni şi ce mi-e marţi…

Marţi – auzi vorbă fără rost: “Să nu-ncepi că e cam prost”

Am tot stat şi mi-am tot zis: “Miercuri. Miercuri plec precis!”

Dar avui noaptea un vis.

Se făceau doi copăcei şi alăturea de ei

Pe răzor in pâlcuri dese, numai păpuşoi p-alese.

Şi din ceaţă se făcea că bunicu-mi apărea

Ca o arătare vie ce-mi spunea: “Bravo, Ilie!”

M-am întors frate-napoi… şi-am stat acasă şi joi.

Vineri, când să ies la poartă, ce să vezi? O mâţă moartă.

Darămite moartă… şi chiar la mine-n poartă?

Şi n-am mai pornit deloc… că mâţa n-aduce noroc.

Sâmbătă n-am mai pornit că e ziua de sfărişt.

Iar duminică la sfat s-auzi lume ce-am aflat.

Cum a fost orânduitu’ toţi terminaseră praşitu’.

Numai eu, eu, Iliuţă, rămăsesem de căruţă.

Că unii de bunăoară prăşeau pentru-a doua oară.

Da’ ce se leagă ei de mine? Eu praşesc când îmi convine.

Şi bunicu’ tot aşa, doar când îi plăcea prăşea.

Zile sunt, să tot aduni, şi mi-am zis să-ncep de luni.

Dar luni mi-o făcu de oaie că-ncepu nene o ploaie,

Mărunţică şi mai deasă, şapte zile-am stat în casă.

Săptămâna următoare, într-o zi cu mândru soare

Am pornit-o pe ogoare.

Şi acolo ce să vezi, mai să vezi, mai să nu crezi

Tot ogoru’ înflorise.

Erau mii de floricele, păpădii şi albăstrele

Că de-atâta ploaie vere… buruian-a prins putere.

Când vazui aşa de grabă mă şi apucai de treabă.

Dar să vezi ce cap de om, n-ascultai de agronom.

Să pun cuibul in pătrat – cartoful la-nsămânţat.

Eu l-am pus la întâmplare, cum făcea şi taica-mare

Ş-apoi, când mi-a dat în gând, să prăşesc cartofi la rănd,

Eu mă învârteam pe loc, ca şi când eram la joc.

Uite-aşa mi s-a-ntâmplat, 8 caruţe-am adunat.

Toate doar cu păpădie de-mi spuneam: “Ce faci, Ilie?”

Papi la iarnă păpădie?

În loc de cartofi când vrei, să bei ceai din flori de tei.

Azi, aici la adunare, spun s-audă fiecare.

Eu nu mai fac ce-am facut.

Când voi termina aratul, iute-ncep şi semănatu’

Pun cartoful în pătrat că-n sfârşit m-am deşteptat.

Iar la anu’ care vine vă invit pe toţi la mine.

Chiar la mine, la Ilie, făr’ de zis şi Păpădie…

3 comments

  1. […] Ilie Păpădie Fri Dec 17, 2010 10:01 am Cum ar zice Dan Diaconescu, în exclusivitate numai la mine pe blog Hai noroc la toţi din sat, bine ca v-aţi adunat Şi bine că v-am găsit, să vă spun eu ce-am păţit Cred că toată lumea ştie cine sunt eu… sunt Ilie Poreclit şi Păpădie. Şi-am să vă spun cum fu să fie de-mi […] […]


  2. Heeei ! Buna seara,mai Ilie
    Te caut de ani…vreo mie!
    Dar catam gresit eu frate
    Ca-n tineretile uitate
    Eu de stiam de maria….poreclita “Papadia”
    Aveam 9 ani, sau chiar mai mare
    Cand la scoala, la serbare
    Cautau baieti sa fie
    Macar unul “Papadie”.
    Dar cum textul era shui
    Si eu tot bateam hai -hui
    Dealurile lalaind,
    Nici prin cap n-aveam. in gand
    Ca daca nu au “Ilie”
    Au sa gaseasca o “Marie”.
    Si “Ilie” si “Marie” …era tot o “Papadie”.
    Si-uite-sa s-a nimerit
    Ca din acel an negresit
    Toti uitasera subit
    Cum ma cheama pe-as lume!
    Nimeni nu-mi zicea pe nume
    Eram doar “Maria”….poreclita “Papadia”.
    Au trecut anii inzbor
    Am imbatranit usor
    Am facut si o Marie
    Leit fie de papadie.
    Dar nu uit de-atitia ani
    Versurile despre lan
    Despre luni si marti si joi
    Despre matza, despre ploi
    Si-am de gand sa fac ,mai vere
    Inca-o data, din placere
    O iesire si-o urare
    Ca atunci , in vremea -n care
    Eram tanara Maria
    poreclita….”Papadia”.

    De mult cautam poezia asta (sunt 2-3 versuri la care ma poticnesc …..chiar daca dupa 17 -18 ani o retin ca ieri) si mi-am amintit ca defapt…poezia se numea “Ilie Papadie”, dar diriginta mea s-a gandit la o improvizatie pentru ca eu eram cea care recita intotdeauna la serbari si nu gasise un “Ilie”.
    Cu poezia asta mi-am facut debutul artistic luand nenumarare premii si intotdeauna mi-a asigurat locul inatai, chiar daca trebuia sa car o sapa dupa mine indiferent de loccatie: la Tirgu Neamt , la Piatra Neamt sau in alt localitati unde eram invitata alaturi de alti artisti populari.
    Va salut de la Piatra Neamt si va doresc sa gasiti un “Iliuta’ care sa duca ….la fel ca in “Aminitirile din copilarie ” ale lui Creanga…personajul nostru drag mai departe!

    Cu bine, Izabela Mihaela Ghiorghiasa- 38 ani – Piatra Neamt


    • Foooarte tare ca mai exista cineva pe lumea asta care a auzit de Ilie Papadie. Mie mi-o spunea bunicu’ cand eram mic… si la un moment dat credeam ca e vreo nascocire d-a lui sau cine stie pe unde a auzit-o. Dar se pare ca nu m-a mintit… zicea ca a citit-o intr-o carte cand era in armata… si tot asa, a participat la nu stiu ce “serate” pe vremea aia si facea furori :))

      Traiasca Ilie !



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: