Povestiri de dimineata

Dupa ce v-am povestit (acum mult timp) cu ce ma ocup eu noaptea, ar trebui (ma gandesc) sa va povestesc si cu ce ma ocup dimineata, la prima ora.

Pai sa luam drept reper aceasta dimineata (8 mai 2013). Fuck, acum realizez ca ziua de 8 mai, inca de cand eram in liceu, era plina de ghinioane. O data, prin clasa a 10-a, am reusit performanta de a lua trei note de trei la trei materii diferite intr-o zi de 8 mai… una dintre ele aducandu-mi si singura corijenta din viata mea la informatica. Va jur, acum mi-am amintit… ce vremuri de cacat.

Asadar, ma trezesc eu dimineata, oricum nu foarte bine dispus, ma spal, ma imbrac si ma indrept agale spre usa cu ideea (proasta) de a pleca spre munca. Ma incalt, ma uit in oglinda sa ma asigur ca-mi sta bine cravata si dau sa ies pe usa. Apas pe clanta… incuiata. Prietena mea tocmai plecase si, evident, incuiase usa… Ma intorc in camera, imi caut cheile… dar panicutzaaaa, de negasit. Caut prin haine, caut prin bucatarie, prin baie, prin debara… nicio sansa. Devenisem puscarias in propria mea casa. Ma mai rasucesc eu putin, mai caut… nicio sansa. Cum nu voiam nici in ruptul capului sa-i zic prietenei mele sa se intoarca de la munca sa ma elibereze pe mine din parnaie, mi-a venit o idee. Singurul loc in care mi-as fi putut lasa cheile este in cotiera de la masina. Caut repede cheile de la masina si-mi zic “ma duc in masina, iau cheile si am scapat”. Da’ stai asa, n-am cum sa ajung in parcare… ca n-am cum sa ies din casa… deci pica varianta asta. 

Singura varianta este sa ies pe geam. Am avantajul ca stau la parter. Imi planific eu in gand urmatoarele mutari. Zic: ies pe geam cu cheile de la masina, ma duc si vad daca am cheile de acasa acolo… si daca nu le am, tin directia la servici si am rezolvat problema… macar pana diseara…

Dar stai. Daca ies pe fereastra, cum pana mea o mai inchid? Cum eu pot iesi pe acolo, stand la parter, s-ar putea sa ma trezesc diseara cu 10 tigani care fac Harlem Shake la mine in sufragerie… “pe patul meu si pe muzica mea” vorba melodiei. Deci pica si varianta asta. Ca o ultima solutie, pun mana pe telefon, il sun pe sefu’, ii povestesc patania, ma fac de BAU si la el… ii spun ca nu stiu cand ajung la munca si macar scap d-un stres.

In momentul ala cred c-am beneficiat de o minte ceva mai limpede. Zic STIU! Pun mana pe telefon, il sun pe tata, imi da numarul vecinului de la scara doi si problema era pe cale de a fi rezolvata. Il sun pe nea’ Vecinu’, ii povestesc si lui patania, ma fac de BAU si la el… da’ macar ii zic: “Nea’ Vecinu’, vino mata te rog la mine la fereastra puscariei, iti dau cheile de la masina si te uiti matale acolo sa vezi daca gasesti ceva”. Aici alta problema, ca nea’ Vecinu’, nu foarte descurcaret din fire, nu putea sa deschida cotiera la masina… unde-mi pun eu in general cheile.

Intr-un final le-am gasit… cu ajutorul lui, sa-i dea Trompi sanatate. Partea misto e ca intre timp, trei nenici de la primarie se apucasera sa sape in gradina din fata blocului… si au vazut toata scena… deci m-am facut de BAU la inca trei persoane. Astfel, cand am coborat din bloc m-am mai amuzat putin si cu ei… asa, de dragul artei…

Cam asa decurge la mine o dimineata NORMALA de 8 mai. F&%$-ma-n ea !

Intre timp s-a facut 2:00 PM. Nimic nasol nu mi s-a intamplat inca… da’ sa nu zicem HOP pana nu sarim parleazu’…