h1

Momente stanjenitoare

23/12/2010

– Da ma, frumos apartament ai, zic. Dupa ce te muti trebuie sa facem o betie aici.

– Absolut, zice Andrei cu zambetul pe buze. Se vedea pe fata lui entuziasmul copilului care si-a luat o masinuta noua si e mandru de ea.

Eram in noul lui apartament. Era inca plin de moloz iar toate hainele lui zaceau impachetate in pungi de plastic si trantite in mijlocul sufrageriei.

– Si tu vrei sa-mi spui c-o sa te muti pana de Craciun? Cred ca nu stii ce zici. N-o sa ai suficient timp sa pui totul in ordine.

– Sarutmanaaa, zice el entuziasmat uitandu-se catre usa larg deschisa ce ducea catre holul blocului. Era o tipa, nici inalta nici scunda, nici slaba nici grasa, nici urata nici frumoasa (dar draguta).

“Bag seama ca-i vecina-sa de vizavi” imi zic. “Nu-i rea deloc”. Ei continuau dialogul… Andrei o tinea p-a lui ca “pana de Craciun ma mut aici… ca nu mai rezist la garsoniera”… vecina o tinea si ea p-a ei “pai da, si noi ne mutam… o sa facem Craciunul aici… sigur”. La un moment dat incep sa vorbeasca despre un anume domn Stefanescu… care cica “se gandise la toate detaliile”... imi dadusem seama ca era vorba despre “dezvoltatorul” imobilului care proiectase, gandise si se ocupase de intreaga constructie a blocului respectiv. “Clar este vorba despre Mihai Stefanescu”… tip pe care-l cunosteam din vizitele anterioare pe care le facusem impreuna cu Andrei pe “santier”…

La un moment dat isi face aparitia si Mihai. Foarte entuziast si pus pe treaba ca de obicei. Intra in apartament, ne saluta si incepe sa-si arunce ochiul critic peste tot ce montasera oamenii in ziua respectiva. In timp ce el verifica inaltimea chiuvetei din baie si modul cum cada este montata, Andrei zice, uitandu-se catre patul proaspat montat si catre salteaua de 40 kg la care carasem juma’ de zi sambata trecuta:

– Eu cred ca la noapte raman sa dorm aici… chiar daca n-am caldura.

Eu, pus pe sotii ca de obicei… fara nicio urma de seriozitate:

– Ba, pai raman si eu cu tine… c-am vazut ca ai o vecina draguta vizavi…

In momentul ala, Andrei ridica privirea, imi face semn sa tac… si inteleg ceva de genu’: “E nevasta-sa !!!”

Mi-a picat fisa instant… si odata cu fisa mi-a picat si tavanul in cap… imi dadusem seama ca tipa care venise putin mai devreme era sotia lu’ Mihai…

“Poate n-a auzit” ma incurajam eu in timp ce cred ca ma facusem curcubeu la fata. La care, bunul meu prieten Andrei, ca sa calmeze spiritele, zice catre Mihai:

– I-auzi ma ce zice asta… ca nevasta-ta e buna rau…

—————————–

A fost cel mai penibil moment in care m-am regasit vreodata. Una ca n-am stiut ca tipa e nevasta astuia… si doi ca nu ma asteptam ca idiotu’ de Andrei sa puna paie pe foc in loc sa se faca ca n-a auzit ce-am zis… mai ales ca vorbisem destul de incet.

Acum mi se pare amuzant… dar in momentul respectiv m-am simtit de-a dreptu’ penibil…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: