h1

Filozofia mersului pe jos

17/07/2010

La o prima vedere n-ai crede ca ai nevoie de vreo facultate sau de vreun doctorat pentru a sti sa mergi pe jos. Si totusi, zi de zi, pe strazile din Bucuresti (si nu numai, cred eu) vezi oameni care efectiv nu stiu sa mearga pe jos. Cum imi place mie sa spun “n-au nicio logica in mers”. Si in functie de specimenele pe care eu le-am observat, le-am clasificat astfel:

1. Mersul ZigZag. Un tip de mers foarte usor de observat atunci cand privesti specimenul din spate. Este mereu nehotarat, aparent baut si ai senzatia ca cineva sta undeva la 10 metri in spatele lui si trage cu pistolul catre picioarele calatorului. Este foarte interesant atunci cand, venind din spate, te hotarasti sa-l depasesti…

2. Mersul “futu-i pastele ma-sii”. In principiu, este caracteristic unei anumite categorii de oameni… aceia care daca au un siret desfacut nu-si dau seama pana nu se impiedica (adica aia cu nasul pe sus). Astia sunt aia care se uita mereu deasupra liniei orizontului, au senzatia ca sunt miezul si spuma mergatorilor pe jos si foarte, foarte des, ii poti intalni si la camera de garda de la spitalul de urgenta… mai exact la radiologie si ortopedie.

3. Mersul “eu sunt mai tare”. Asta este un tip de mers foarte interesant. Tu te duci, el vine. Inca de la 10, 20 de metri, ai senzatia ca tine mortis sa-ti intersecteze directia de mers. Tu stii ca daca iti pastrezi directia, urmeaza sa dai cap in cap cu el si te hotarasti sa o iei putin spre dreapta. Evident, in secunda urmatoare face si el aceeasi miscare… si iar, si iar, si iar. Este al naibii de enervant pentru toata lumea… mai ales daca te hotarasti sa nu schimbi deloc directia… si realizezi ca de fapt in fata ta era un stalp…

4. Mersul “nu conteaza cand ajung, important e c-am plecat”. Astia sunt foarte des intalniti in trafic, pe peronul de la metrou si pe orice trotuar pietonal iar in general cei care practica acest tip de mers sunt trecuti de prima tinerete. Acesta merge in principiu fix pe mijlocul drumului… si dintr-o data, fara sa existe vreun indiciu prealabil, se opreste brusc de parca pantofii i s-ar lipi brusc de asfalt. Nu-ti vine decat sa le rupi capu’.

5. Mersul “poate gasesc ceva”. Astia sunt opusul celor de la punctul 2 dar asta nu inseamna ca sansele sunt mai mici sa ajunga la urgenta. Sunt oamenii care orice ar fi, nu ridica deloc capul din pamant. Daca ai un moment de neatentie sau iti cauti ceva prin buzunare s-ar putea sa te trezesti cu nasul spart de un astfel de calator. Cea mai “inaintata” parte a corpului este intotdeauna crestetul capului. 

Eu cam atat am gasit… completati-ma daca am omis ceva…

One comment

  1. Cred că mai este şi “mersul cu capul plecat” specific românilor…



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: