h1

Un zambet…

23/04/2010

M-am trezit cu noaptea-n cap, m-am imbracat in fuga si am taiat-o spre serviciu. Mi-am indesat castile in urechi si am dat “play”. Am zambit… era melodia mea preferata. O mamica isi duce fetita la scoala. De fapt, mai degraba o tara dupa ea. Era mica, imbracata in roz si frumusica foc. Cara in spate un rucsac putin mai mare decat ea. Reuseste sa-mi provoace un zambet. As fi vrut sa ma intorc, s-o iau de manuta, s-o intreb cum o cheama si sa-i spun cat de frumoasa este (obsedatilor, despre fetita vorbesc, nu despre mamica). Am zambit din nou si mi-am continuat drumul.

O batranica se intoarce de la piata. Merge agale. Paseste nesigur si tine in mana o legatura de ridichi. O tine strans… si nu pot decat sa-mi imaginez cat de mult valoreaza pentru ea acea legatura. Mi-e mila. Zambesc.  Imi continui drumul. Acum sunt pe peron. Astept metroul. O femeie insarcinata coboara scarile. O privesc in ochi, zambesc. Ce poate fi mai frumos decat lumina din ochii unei viitoare mamici?

Ma urc in metrou. Ma asez. Pe scaunul din fata mea este o fata foarte frumoasa. Inalta, bruneta, imbracata elegant. O privesc, ma priveste. Zambesc.

Ajung la birou. Primesc vesti proaste. Totul este pe cale sa se prabuseasca. Zambesc si imi ocup locul la birou. “Sa le luam in ordine… le dam noi de cap intr-un final”. Se lucreaza in weekend? Nasol. Toti fac spume… inclusiv eu. Chiar ma gandeam sa fac un gratar sambata… s-au dus planurile mele. Ma gandesc la cei care si-ar dori sa aiba un job si le este imposibil sa-l obtina. Zambesc. Ceilalti fac spume in continuare.

Primesc un sms. E de la EA. Imi spune “Tot ce s-a intamplat aseara a fost o prostie. Nu trebuia sa ma las purtata de val. Am o presimtire ca se va termina urat… asa ca uita ce s-a intamplat.” Las telefonul jos, zambesc ironic. Cine v-ar mai putea intelege si pe voi? Un coleg imi spune un banc tare. Evident, zambesc.

——————————————————-

Imi place sa zambesc. Zambesc mai tot timpul, iar in momentele in care n-o fac… tot zambesc desi n-o las sa se vada. Sunt rare momentele in care n-am un zambet ascuns pe undeva. Nu ma intrebati de ce. Poate n-am niciun motiv serios si mi-ar fi al naibii de greu sa realizez asta. Cate tipuri de zambet v-am descris mai sus? Multe. Nu-i greu sa zambesti. Nu costa nimic dar valoreaza extrem de mult. Cineva spunea la un moment dat: “nu e nimic mai frumos decat zambetul ce apare pe chipul unui om trist”.

N-am sa incetez sa zambesc atata timp cat n-am motive serioase sa fiu trist. Crezi ca n-ai motive sa zambesti? Mai priveste o data… eu cred ca te inseli. Uita-te in jurul tau si realizeaza care sunt adevaratele motive de a fi trist. Inca de cand mi-am deschis acest blog imi doream ca cititorul sa dea close la aceasta fereastra cu un zambet pe buze.

Ai zambit azi? Nicio problema… mai ai timp suficient s-o faci…

5 comments

  1. Sincer, mie zambetul unui om trist mi se pare nu frumos, ci amar … si cumplit de dureros ..🙂


    • de fapt, cred ca proverbul era putin altfel. Nu e nimic mai “dureros”…

      Anyway… s-a prins ideea🙂


  2. La asta ma gandeam cand am citit ce-ai scris. Mesajul e acelasi, oricum.


  3. Zambeste pentru ca a rasarit din nou, soarele, azi.

    Zambeste pentru ca ai atatea motive!

    Zambeste, zambeste, zambeste🙂


  4. Man, teoria zâmbetului ne învaţă că zâmbetul poate fi şi o formă atavică de avertizare, de protecţie. Ai văzut cum zâmbesc copilaşii de câteva luni, fără să aibă vreo noţiune sau educaţie? Eu sper că la tine e vorba de un semn de bunătate.



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: