h1

cand nici eu nu ma cunosc…

09/04/2010

in general am evitat sa scriu despre ce simt. indiferent c-am fost fericit, trist, nervos sau plictisit. nu stiu de ce… dar cred ca asta am simtit… ca nu intereseaza pe nimeni in ce stare ma aflu eu…

faptul ca acum scriu dezordonat, cu litere mici si fara nicio noima nu este deloc intamplator. motivul este foarte simplu: am o stare de nervozitate de o asemenea intensitate incat nu ma credeam in stare. in principiu sunt un om calm, foarte greu de scos din pepeni… acum insa, fara prea multe motive… am explodat de nu ma recunosc. singurul lucru pe care pot sa-l fac fara sa strang din dinti si sa se auda pana la etajul 3… este sa scriu aici… si poate ma ajuta sa ma mai si descarc putin. repet, sunt speriat de reactiile pe care le am… si n-am crezut niciun moment ca pot reactiona asa la niste cacaturi.

Astfel, vand apartament in Bucuresti, Berceni, aproape de statia de metrou, cu 3 camere, confort 1, semidecomandat, 2 bai (baie plus wc de serviciu), aproximativ 75 m patrati, parter (din 4 etaje. Apartamentul arata relativ bine. Am fost primul proprietar, fiind dat in folosinta in ’86. Mi se rupe inima ca trebuie sa-l vand… dar mai tare mi se rupe inima cand imi dau seama ca apartamentul asta a devenit un fel de puscarie pentru mine. Nu ma mai simt acasa… si as pleca oriunde numai aici sa nu vin. Iar motivele raman secrete deocamdata…

In general ma atasez foarte repede de locuri, lucruri etc., sunt foarte posesiv si reactionez destul de urat cand cineva atenteaza (abuziv) la lucrurile ce mi se cuvin. Totusi, n-am fost niciodata un “chitros”… ba din contra… daca esti baiat bun, “ce-i al meu e si al tau”… insa pana la o limita. Asa ca va imaginati in ce hal m-am atasat de casa asta in 24 de ani…

Asadar… incerc sa ma calmez, trag aer in piept, iau chitara in brate si imi cant ceva🙂. Imi vine sa scot capul pe geam si sa urlu cat ma tin plamanii… oare ajuta la ceva ?

Nu, nu-i o gluma… chiar vreau sa-mi vand casa… asa ca daca sunteti interesati sau auziti pe cineva… contactati-ma.

Urmeaza sa pun si niste poze…

3 comments

  1. Man, îmi pare rău să te aud astfel. Cred că treci printr-un moment de criză. Încerc să te înţeleg şi tot ce pot să-ţi spun este să verifici dacă proverbul “noaptea e un sfetnic bun” mai e valabilă. Să auzim de bine!


  2. lasa…nu fi trist. Schimbarile in viata sunt bune. iar apoi cu banii de pe un apartament in Bucuresti ti-ai putea lua o casa sau un apartament minunat in alta parte. Iar daca ti-a venit sa te muti, inseamna ca e vremea.🙂


  3. Nu stiu care sunt motivele tale. Cert e ca viata e criota in asa fel incat trecem si prin etape mai putin placute. Daca nu te mai simti bine acolo, pleaca! Fara resentimente. Incearca sa privesti catre viitor,nu spre trecut. :)Stiu ca poti!



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: