h1

Realitatea – cel mai dur horror

05/02/2010

Intai de toate, nu vreau sa ma streseze nimeni cu intrebari de genul: “cine a patit-o?”, “cand”, “a facut ceva pentru a se razbuna?” etc. Intamplarea mi-a ajuns la urechi intamplator… si nu fac decat sa v-o spun si voua pentru ca efectiv m-a cutremurat. Poate cineva va avea de invatat… poate ca unii se vor oripila… dar mi-o asum. Pot doar sa va garantez ca este caz real si nu este inflorit deloc…

———

In fata unui supermarket opreste o masina. La volan, o doamna. Langa ea, in masina, fiul ei… micut… 9-10 anisori. “Cobor sa cumpar ceva din magazin… te las in masina, sa nu faci prostii p-aici ca ma intorc repede”. Mama coboara… intra in magazin, isi face cumparaturile. Banuiesc ca n-a durat foarte mult din moment ce stia ca si-a lasat copilul singur. Se intoarce cu cumparaturile… ia copilul de unde nu-i. Va dati seama… panica. Cauta prin parcare, striga, urla… nici urma de copil. La 9 ani nu este suficient de mic incat sa umble ca nebunul prin parcare si sa nu stie ca trebuie sa se intoarca la masina. Adica vreau sa zic ca si pentru mama era evident ca ceva rau se intamplase. Suna repede la politie, il da disparut si incepe cautarea disperata. Nu pot decat sa-mi imaginez ce poate simti un parinte cand se simte vinovat pentru disparitia fulgeratoare a fiului…

Au urmat saptamani de cautari. Politia pe de-o parte, rudele pe alta parte… nici urma de copil. Probabil ca toata lumea isi pierduse ultima speranta ca-si vor mai vedea vreodata fiul cand… intr-o zi… dupa vreo 2, 3 saptamani de disperare, cineva suna la usa. Da, exact… era copilul. Speriat, in stare de soc, schimbat la fata. Nu scotea o vorba. Banuiesc ca n-a trecut mult timp pana cand parintii au observat taietura imensa care brazda corpul fiului lor in zona abdomenului… Fuga la medic… verdict CUTREMURATOR – ii lipsea un rinichi.

———

Mi-e teama ca nu mai pot comenta nimic… concluziile le trageti voi singuri…

———

PS: Dragi parinti, incetati sa va mai pacaliti copiii ca viata este precum basmul cu Fat Frumos si Zmeul… si ca in viata binele invinge intotdeauna…

9 comments

  1. Au.. de mult timp nu mi s-a mai făcut pielea de găină la o postare. Teribilă faza!
    Măcar l-au lăsat viu… oricum copilu’ acela va avea multe sechele…
    Sunt de aceaiaşi parere cu tine la capitolul “discuţii cu copilul” dar este foarte greu să găseşti o modalitate corectă de a trimite asemenea mesaje grele către copilul tău.


  2. Stiu ca e reala povestea, am mai auzit-o. Brrrrrrrr!


    • Nu e singura… au fost multe cazuri asemanatoare…
      Ingrozitor.
      Daca te gandesti ce a ajuns omul sa faca pentru bani…


      • E cumplit. Cum poti lua copilul omului sa il nenorocesti pentru bani???


  3. Speachless.


  4. eu nush ce sa zic… E o poveste destul de veche si nu e vorba numai de Romania. stiu ca am vazut si un film exact pe subiectul asta, cu emigranti din germania care pateau acelasi lucru. Din pacate daca exista cerere pentru un bun, sau serviciu, se gasesc si oameni care sa-l ofere. Trist

    http://www.gustiroman.ro/blog/se-intimpla-in-romania-fapte-incredibile/

    http://www.nandos.ro/2009/08/01/nu-i-poveste-aveti-grija-de-copii-si-de-voi/


  5. Ooooooook… Asta-mi aminteste mie de “Slumdog Millionaire”, faza cu copiii carora le scotea ochii cu lingurita….


  6. Iti jur ca mi s-a facut pielea de gaina…
    Stiu ca sunt un ipocrit la faza asta si ma contrazic de unu singur, dar eu pe animalele astea le-as omori fara niciun fel de regret.


  7. http://roacheru.wordpress.com/2010/02/06/premiu-pai-ce-mama-dracu/

    Ca tot mi-am adus aminte.



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: