h1

… din epoca de aur

04/02/2010

Nu-mi amintesc sa va fi povestit cel mai tare moment pe care l-am trait in viata mea de licean. Va avertizez… nici in filmele lui Louis de Funes n-ati vazut o asemenea faza…

Mai intai, contextul. Clasa a X-a, clasa de mate-info, drept urmare 80 % baieti. Se stie, unde-s fete multe e cearta, unde-s baieti multi e distractie. Nu aveam clasa noastra… fiecare materie avea propriul laborator si noi eram nevoiti sa ne luam rucsacul si sa ne mutam dupa fiecare ora. Urma ora de istorie… extemporal. Pana aici nimic deosebit… dar n-ati facut inca cunostinta cu profa de istorie. Bercea- profesoara de istorie si directoare adjuncta in cardasie directa cu directoarea principala… un fel de Stalin/Hitler/Musolinni. Era sperietoarea liceului… iti dadea senzatia ca te urmareste pas cu pas… ca un vultur ce-si cauta prada. Era tot timpul atenta la ce se intampla in clasa desi la ea la ora parca eram toti batuti in cuie. Si totusi, laboratorul de istorie saracu’, d-ar fi avut el gura sa-i spuna sperietoarei toate fazele la care a fost martor… pana la BAC am fi fost exmatriculati fiecare de cate 2 ori in parte…

Dar sa revenim la evenimentul cu pricina. Eram ca la clasa intai. Elevul de serviciu era responsabil cu disciplina pana sperietoarea isi facea aparitia in clasa. Trebuia sa aiba grija ca noi sa stam in banca de cand se suna de intrare si pana vine profa. Evident ca saracu’ niciodata nu avea succes… ce sa te-ntelegi cu nebunii? Alergau hormonii in noi mai ceva ca Basescu dupa furat voturi. Buuun. Vine Jeepers Creepers, face prezenta, scoatem noi cate-o foaie de hartie, ne da subiectele si incepe chinul. Liniste de inmormantare… se auzeau studentii de la teologie adventista cum isi spuneau rugaciunile in gand (facultatea de teologie a adventistilor era chiar vizavi). Musca ce pana atunci ne stresase nu indraznea sa scoata vreun zgomot… nu indraznea sa zboare… cred c-o luase pe jos :))

Bancile erau asezate in asa fel incat se forma un singur culoar pe unde se putea plimba nazista noastra profesoara de istorie… si va dati seama ca facuse carare p-acolo. Nu stiu daca va imaginati dar bancile erau unite intre ele… un singur rand de cate 2 locuri ramasese separat. Bun, nu asta conteaza, important este ca ne pandea mai ceva ca Vassili Zaitsev din Enemy at the Gates. Plimbandu-se printre banci, il observa pe unu’ ca incerca sa copieze. Se opreste langa el sa-i observe mai bine miscarile. Putin lateral dreapta… in spatele lui, astepta “headshot”-ul final. Uitandu-se undeva in sus zice: “patru acum sau doi cand aduc lucrarile ?” Noi stupefiati… deja ne gandeam care e nefericitul. Se aude o voce ispasita: “patru acum”. Dupa care, la foarte putin timp, vocea ei ironica si intepatoare: “stai ca vin si la tine !”.

Am ras doi ani… aproape in fiecare zi de cretinul care s-a simtit cu musca pe caciula si s-a dat singur de gol… din moment ce intrebarea capcana nu i se adresase lui…

4 comments

  1. :)) dură faza! :)))


  2. vai nu crrrrrrrrrrrrrreeeeeed =))


    • ai face bine sa ma crezi…🙂
      am fost de fata :))


  3. 😀😀😀



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: