h1

Ana, Ben, Paul si Eva…

19/11/2009

In acest post, personajele sunt fictive iar numele pe care le voi atribui acestor personaje vor reprezenta de fapt “moduri de a gandi”. Stiu, este ambiguu dar veti vedea pe parcurs despre ce e vorba. Sa ne imaginam urmatoarele personaje:

Personaj 1: “fata nr. 1” — sa-i spunem Ana. O fata normala din toate punctele de vedere. Tanara, frumusica, isteata si mai mult nu prea ne intereseaza.

Personaj 2: “baiat nr. 1”— sa-l botezam Ben. Ben, un baiat la fel de ok, cu capul pe umeri, inteligent si la locul lui.

Personaj 3: “baiat nr. 2” — pe numele sau Paul. Un baiat din aceeasi categorie cu celelalte doua personaje. Dragut, cu cei 7 ani de acasa… adica si el un om normal.

Personaj 4: “fata nr. 2”Eva (si atat).

Povestea incepe in momentul in care Ben se indragosteste nebuneste de Ana. Incearca el s-o impresioneze prin toate mijloacele clasice si de bun gust pe care, ca un baiat bine crescut le cunoaste… normal. Flori, invitatii la film, la teatru, glume, zambete, priviri sugestive etc. El – eforturi disperate de a o cucerii. Ea – nehotarata: “stii, ca eu cred ca tu meriti mai mult… ca recunosc, nu-mi esti indiferent… ca ar fi mai bine pentru tine sa-ti gasesti o persoana care sa te merite cu adevarat… ca eu sunt problema bla, bla, bla” stiti si voi textele fetelor fara niciun fel de sustinere logica si concreta. Balarii, cum ar spune un prieten d-al meu. Ben, indragostit pana peste urechi, se da zmeu si se hotaraste sa insiste… sa nu renunte… si sa-i arate ca pentru el nu conteaza asta… ca el vrea si poate sa faca fericita o fata cum este Ana. Ea, desi singura, disponibila si chiar in cautare… ramane nemiscata la eforturile disperate ale simpaticului Ben si hotaraste sa-l trateze cu din ce in ce mai multa raceala pentru simplu motiv ca… nu este chiar ce cauta ea. Simplu, la un moment dat, Ben, baiat sensibil si indragostit… cade intr-o depresie si ii ia cateva luni bune sa-si revina cat de cat. Isi promite lui insisi ca din acel moment nu va mai pune suflet in nicio relatie si isi mai promite ca de acum el va fi cel care isi va baga picioarele. Desi nu era genul, isi repeta in fiecare zi: “f..e ce prinzi dupa care baga-ti p..a in ea de relatie”. Nu radeti, ca stiti la ce ma refer… pe sistemul “f..i, nu f..i, vremea p..i trece”.

In acelasi timp, Ana il cunoaste pe Paul. Paul, trecuse deja printr-un episod asemanator celui de mai sus, dintre Ben si Ana. Ca orice barbat cu orgoliul ranit, ia, evident, aceeasi hotarare. Adica fara sentimente, fara implicari emotionale, fara complicatii. Futai, distractie si nimic mai mult. Ana se indragosteste nebuneste. Evident ca Paul profita de asta si normal, nu rateaza ocazia. Dupa 2 saptamani in care ea isi imagina ca-si va petrece tot restul vietii alaturi de acest fat frumos pe cal alb, Paul ii dadu vestea cea mare: “stii, ca nu sunt persoana potrivita pentru tine. Tu esti o fata mult prea speciala si… nu vreau sa-ti fac rau. Eu sunt un derbedeu si nu m-ai putea suporta… este spre binele tau s-o terminam aici”. Stiti ca doar nu suntem prosti sa spunem: “n-am vrut decat sa ti-o pun… acum, ca am reusit, BESI d-aici.” Normal, urmeaza luni de depresie, plans si frisoane pentru Ana. Si pentru ca nimeni n-a murit din asta… isi revine si ea la un moment dat.

In partea a treia a fabulei, va imaginati si voi… Eva se indragosteste de noul Ben si pateste fix ce-a patit Ana cu Paul. Adica este folosita de cateva ori si dupa aia abandonata (porc nenorocit devenise si Ben asta !).

— — —

Acum, ca povestea s-a terminat, sa tragem concluziile de rigoare. O sa fiu transant si poate pe alocuri, subiectiv. Ana si-a cam luat-o de la Paul… pe nedrept, e adevarat. Ea a vrut sa fie totul in regula… a pus suflet, l-a iubit pe Paul insa acesta, “nenorocitu’ dracului”… uite ce i-a facut… si-a batut joc de ea si a tratat-o ca pe un obiect. Eu cred ca orice fata in situatia Anei ar realiza ce baiat ok era Ben din prima parte a povestirii. Acel Ben, care dupa ce si-a luat-o si el la radul lui, a devenit un fel de Paul… nu? Concluzia, Ben nu mai exista… exista doar un BenTwo.

Bun. In caz ca nu v-ati prins pana acum, acesta este un post pentru fete (in principal) si pentru viata (in general). Fetelor, incetati sa mai cautati baiatul perfect… credeti-ma, nu exista… asa cum nici fata perfecta nu exista… il cautati degeaba. Si culmea, in cautarea asta a voastra, nu faceti decat sa creati barbati “urati” ca BenTwo si Paul. Nu faceti decat sa transformati oamenii normali, asa cum era Ben, in “porcu’ dracului”.

Oare pana cand va tanji Ana dupa un baiat asa cum era acel Ben care-i facea toate poftele, o intelegea, o tinea de mana si ar fi fost in stare sa-si dedice intreaga viata ei? Probabil tot restul vietii… pentru ca baieti ca Ben sunt din ce in ce mai greu de gasit. Au devenit “Pauli si BenTwo”. Din cauza cui ?!?!

Ce este si mai grav este ca o fata ca Eva, care probabil, in situatia Anei l-ar fi acceptat pe Ben, si-a luat-o acum fara niciun fel de motiv. Dar sa nu-i plangem ei de mila… pe viitor va deveni si ea un fel de EvaTwo… … si tot asa…

6 comments

  1. Ionut…bine punctat, chiar daca este dur pt unii/unele, asta este adevarul.
    Peace si sa vina EvaTwo.:))


  2. Povestea cu “Ben” si “Ana” am patit-o si eu anul asta, mai putin ca nu ma cheama Ben si n-am cazut in depresie, numele fetei inca e potrivit si a fost exact acelasi lucru, duduia, vezi domne cauta ceea ce tu numesti “barbatul perfect”.
    Faza e asa…cand dai de persoane de genul asta si te refuza, n-are rost sa te superi…adica…intr-un fel au dreptate, ele nu merita asa ceva, noi meritam ceva mai bun. Asa am gandit eu cel putin (“Ba, uite totusi ce personalitate de cacat are, ce dracu’ imi pierd timpu’ aiurea?”) si a mers de minune. Partea si mai misto e ca atunci cand i-am zis, a sarit in sus, intepata rau de tot.


    • Pai da, daca n-ai patit chestia asta macar o data in viata, nu se numeste c-ai trait🙂

      Iar modul cum tu ai gandit mi se pare cel mai la indemana… plus ca este 100 % adevarat… poate chiar meriti mai mult… doar ca tu probabil n-ai fost in cazul lui Ben… adica nu erai “indragostit pana peste urechi”.


  3. ei, omule… cu postu’ asta m-ai impresionat!


  4. Deci ideea nu e neaparat de orgolii ci de placut, nu se plac/iubesc doi oameni in mod egal, mereu exista unul care il place mai mult pe celalalt (rolurile se pot inversa in timp). Eu de exemplu am fost si eu in rolul feminin de ben si de paul, si mai mult de atat si cu aceiasi persoana. Cred ca e vorba si de circumstante si de faptul ca iubirea nu o ai cu orice barbat/femeie cu care te “combini”. E prosteshte sa te agatzi de o relatie matematic ok dar fara emotii puternice. Am prietene care prefera sa stea intr-o relatie doar de dragul de a nu fi singure. Eu nu sunt de acord cu asta.


  5. foarte interesanta postare. personajele astea sunt asa de reale, ca te impiedici de ele pe strada. zi de zi. noi suntem…



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: