h1

Avalansa de simptome

05/11/2009

Va avertizez ca urmatorul post poate contine urme de “pierderi de echilibru” si fizic si mental… asadar, este primul moment in istoria existentei mele cand nu-mi asum ceea ce urmeaza sa spun…

Dupa 2 zile de umblat pe strada ca damblagiu’, m-am hotarat sa-mi iau o zi libera si sa ma duc la doctor… cica sa “ma caut”. Imi place expresia asta de mor. Sunt ironic, evident. Aveam ameteli, stari de anxietate, dureri groaznice la mansarda, stari de voma si dureri de stomac. Tremuram ca alcoolistii, abia ma tineam pe picioare dar ma duceam la munca… si ma tratam cu “castraveti murati“. Imi luasem gandul ca s-ar putea sa fiu suspect de porcina… singurele simptome pe care nu le aveam erau exact alea pe care le au posesorii de “gripa noua”. Azinoapte ?!?! Lunga zi… N-am dormit mai deloc. Nu stiu ce s-a intamplat dar s-a invartit patu’ cu mine toata noaptea, am facut carare intre bucatarie, dormitor si baie. Intr-un final s-a facut dimineata, am alergat putin dupa telefon (ca si ala fugea ca turbatu’ prin camera) si mi-am facut programare la medic. La 10:30 eram in 2 picioare (ale mele) in fata cabinetului medical. M-a luat o duduie si m-a intrebat de sanatate. Ca o paranteza: m-am simtit atat de bine… m-a bagat si pe mine cineva in seama. Zic: “uite frate, exista macar un om pe lumea asta caruia ii pasa de sanatatea mea“. Dupa aia mi-am dat seama ca e medic si ca eu il platesc sa-i pese. Mi-a luat tensiunea. S-a cam ingrijorat (15 cu 9). Eu nu stiu ce inseamna da’ cica e mare. M-a pus sa fac miscarile alea care-mi plac mie la nebunie, trebuie sa le stiti, cand te pune sa inchizi ochii si sa-ti atingi cu degetul varful nasului… ce m-am distrat. Simteam atingeri doar in varful degetelor… nicicum pe nas… cred ca nu l-am nimerit. Ba mai mult, cred c-am atins nasul ei ca la un moment dat mi-a zis: “gata, ajunge !”. M-a mai pipait ea putin, a constatat ca ficatul este un pic cam marit… m-a mai tinut putin de vorba dupa care a inceput cu niste intrebari d-aveam senzatia c-am venit la un interviu pentru un nou job. Dialogul a decurs cam asa:

– Cu ce va ocupati?

– Pai, stau protapit pe un scaun vreo 8 ore pe zi… si ma holbez la un monitor…

– De cat timp faceti asta?

– De vreo 3 ani jumate (cu suspendare)

– Si sunteti multumit cu job-ul dumneavoastra? Adica… va simtiti implinit?

Nu intelegeam unde vrea sa ajunga. De fapt, in ceata din mintea mea, intelegeam eu cam ce vrea sa-mi spuna… dar nu i-am facut jocul. Zic:

– Da, sunt destul de multumit si satisfacut…

– Hmmm. Sunteti casatorit?

Asta imi pusese capac. Ma gandeam sa-ncep cu caterinca dar am zis ca nu-i cazu’.

Nu. Nu sunt… dar asta-i o boala care trece…

Deja ma asteptam sa ma intrebe in ce pozitie mi-am pus-o ultima oara… dar s-a potolit.

Cam asta a fost tot… pentru ea a fost suficient sa traga concluziile si sa-mi dea sfaturi: “aveti grija ce mancati (cat mai putine grasimi), nu va mai stresati, nu mai beti cola si nicio alta bautura carbogazoasa, cunsumati lichide cat cuprinde”. Aia cu “nu va mai stresati” mi-a placut la nebunie… de parca ar tine cumva de mine…

Ma rog, ideea e ca sunt inca viu si nici nu cred c-o sa mor curand… nu de asta. Acum stau intins pe spate in pat… cu tastatura pe piept. Recunosc, prefer tastatura decat colacul… (pe piept am vrut sa zic)…

Sanatate, s-auzim de bine !

5 comments

  1. :))


  2. :)) Sanatate multa.


    • Multumesc draga !

      Deja mi-e mult mai bine🙂

      pup


  3. tare postul asta…pardon post-ul😀

    sanatate!


  4. ai gresit un pic..kiar tine de tine sa nu te mai stresezi:)



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: