h1

Lectie de viata…

13/10/2009

Astazi mi-am adus aminte de un text care candva m-a impresionat. Am google-it ceva pana l-am gasit… mai ales ca nu-mi mai aduceam aminte exact despre ce era. Si pentru ca imi place sa impart totul cu prietenii mei:

“A fost odată un băiat cu un caracter foarte urît. Tatăl lui i-a dat într-o zi un săculeţ plin de cuie şi i-a spus să bată cîte un cui în uşa grădinii, de fiecare dată cînd îşi pierde cumpătul şi se ceartă cu cineva.

În prima zi a bătut 37 de cuie în uşă. Săptămînile ce au urmat a învăţat să se controleze şi numărul cuielor bătute în uşă s-au micşorat de la o zi la alta. Descoperise că este mult mai uşor să te controlezi, decît să baţi cuie într-o uşă. În sfîrşit, a venit ziua în care băiatul nu a mai bătut niciun cui în uşă. Prin urmare, s-a dus la tatăl lui să îi spună că nu a mai bătut niciun cui în această zi. Tatăl i-a spus atunci să scoată un cui din uşă pentru fiecare zi care trece, în care nu îşi pierde răbdarea. Zilele au trecut şi, în sfîrşit, băiatul a putut să îi spună tatălui că a scos toate cuiele din uşă.

Tatăl l-a condus pe băiat pînă în faţa uşii şi i-a spus : „Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveşte cîte găuri sînt în uşă! Nu va mai fi niciodată ca înainte. Cînd te cerţi cu cineva şi cînd îi spui lucruri urîte, îi laşi o rană ca acaesta… poţi înfige un cuţit într-un om şi să îl scoţi imediat, dar rana va rămîne pentru totdeauna. Nu are importanţă de cîte ori te vei scuza, rana va rămîne. O rană verbală face la fel de rău ca şi una fizică”.

Incheiere: “Cine are ochi sa vada, cine are urechi sa auda…”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: