h1

Lectia de istorie, ep. 2 – Ioan Antonescu

25/09/2009

Partea a II-a

Cum promiteam, revin cu partea a II-a din prima noastra “lectie de istorie”. Ramasesem la 22 iunie 1941, cand armata romana, alaturi de Germania si aliatii sai a trecut Prutul si a atacat Uniunea Sovietica. In august 1941, generalul Ion Antonescu s-a auto-avansat la gradul de maresal.

La eliberarea teritoriilor Basarabia si Bucovina de Nord – pana la sfarsitul lunii iunie 1941 – Antonescu a fost conjurat de fruntasii partidelor istorice, Maniu, Bratianu si altii, sa se opreasca la granita recunoscuta a Romaniei si sa nu-si caute aventuri si cotropiri riscante, dar el, fidel promisiunilor facute lui Hitler, a optat pentru continuarea razboiului dincolo de Nistru alaturi de Germania, pana la victoria finala. Armata romana, dotata insuficient, s-a angajat in batalii deosebit de grele la Odesa, in Crimeea si Caucaz, soldate cu pierderi mari, circa o jumatate de milion de soldati si ofiteri. Numai in batalia de la Stalingrad s-au inregistrat peste 180 000 de morti, raniti sau disparuti – pierderi umane – si 1 miliard de dolari (dupa cursul din ajun de razboi, din anului 1938) – pierderi materiale.

Zona dintre Nistru si Bug, numita Transnistria, a intrat sub administratie romaneasca, guvernator fiind Gheorghe Alexianu. Hitler i-a oferit lui Antonescu, in schimbul teritoriilor cedate Bulgariei si Ungariei, Maramuresul de Nord si Banatul Sarbesc. Maresalul s-a opus ocuparii acestor teritorii si a pus conditia ca administratia Banatului Sarbesc sa fie germana:

Ralierea antonesciana la obiectivele hitleriste era notorie. Dupa esecul ofensivei germane asupra Moscovei, desi intelesese inca din septembrie 1942 ca prabusirea frontului de la Stalingrad era inevitabila si ca razboiul era pierdut, credincios obligatiilor luate fata de Hitler, in loc sa-si scoata trupele din incercuire, Antonescu a continuat sa dispuna trimiteri de unitati romanesti spre zona dezastrului, fapt care a provocat conflicte dese si acute cu generali romani de frunte.

Si ca sa n-o mai lungim mult, toata lumea banuiesc ca stie ce s-a intamplat. Iminenta infrangere a armatelor romane de la Stalingrad l-a facut pe Antonescu sa inceapa tatonarea fortelor Aliate in vederea incheierii pacii. La 20 iunie 1944, partidele din opozitie, P.N.T., P.N.L., P.S.D. si P.C.R. au pus bazele unei coalitii nationale, Blocul National Democrat, care si-a propus ca obiective: inlaturarea lui Ion Antonescu, incheierea armistitiului cu Natiunile Unite si instaurarea unui regim democratic. Regele si-a dat acordul pentru inlaturarea prin forta a maresalului Antonescu daca acesta va refuza semnarea armistitiului cu Natiunile Unite. La 23 august 1944, in urma refuzului net al lui lui Antonescu de a admite acest armistitiu, Regele Mihai l-a destituit si l-a arestat. După arestarea sa, Ion Antonescu a fost predat sovieticilor. A fost detinut timp de aproape doi ani in URSS, dupa care a fost readus in tara pentru a fi judecat. Condamnat la moarte de „Tribunalului Poporului” la data de 17 mai 1946, a fost executat la Jilava la 1 iunie 1946, alaturi de fostii sai colaboratori, criminalii de razboi Mihai Antonescu, fost ministru de externe şi vice presedinte al consiliului de ministrii, generalul Constantin Z. Vasiliu, fost Subsecretar de Stat la Ministerul de Interne (3 ianuarie 1942 – 23 august 1944) si Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei. Inainte de executie, Ion Antonescu a exclamat: „Istoria ma va judeca!”

Ce-i drept… cam asta s-a intamplat. Astazi, la mai bine de jumatate de secol, lumea inca vorbeste despre Ioan Antonescu si despre lucrurile bune pe care le-a facut in cariera sa militara si politica. Totusi, ganditi-va cati soldati si-au pierdut viata din cauza campaniilor militare sustinute de Ioan Antonescu. Si totusi, astazi lumea vorbeste frumos despre el… lumea regreta ca in ziua de azi nu mai avem o astfel de “mana de fier” care sa puna putina ordine in tara asta. Este clar ca fara teroare in Romania nu se poate face nimic… pentru ca romanul nu stie de vorba buna… pe el trebuie sa-l pandesti cu pusca.

Sper ca a fost interesant textul. M-am gandit sa scriu despre asta in “ajunul” alegerilor prezidentiale… deci n-a fost intamplator. Bine, mai e destul pana la alegeri… dar totusi…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: