h1

Povestea unui fan adevarat…

10/09/2009

A fost o perioada in care toata lumea se grabea sa-si dea cu parerea despre ce a insemnat Michael Jackson pentru ei. Eu n-am facut-o si nici n-am s-o fac… in schimb, va postez povestirea unei tipe care este fan Michael Jackson de cand se stie. Sunt cuvintele ei 100%…

“Sunt fan Michael Jackson de cand aveam 11 ani, din 1991, cand am vazut pentru prima oara poza lui Michael intr-o revista. Din cauza situatiei financiare, dar si pentru ca parintii nu ar fi indraznit sa ma lase intr-o asemenea mare de oameni, numai sora mea a fost la concertul din 1992 al lui Michael. Cred insa ca nu a existat amanunt pe care sa nu mi-l fi expus la intoarcere. Din acel moment m-am indragostit iremediabil de Michael. Am inceput sa cumpar, din putinii bani, tot ce avea legatura cu el, albumele lui, la inceput nu originale, care se vindeau in statiile de metrou in acei ani, postere, orice revista in care se scria despre el, chiar si pentru articolele cele mai mititele. In fiecare seara alegeam un cantec si invatam versurile, cantand impreuna cu Michael pana la epuizare, melodia respectiva, pana ce aproape iesea fum din casetofon. Cu fiecare zi, saptamana, luna, an, adoratia, respectul si admiratia pentru Michael au crescut pana au atins cote uriase si acolo au ramas si vor ramane pentru totdeauna. Pentru concertul din 1996, la care nimeni si nimic nu m-ar fi putut impiedica sa iau parte, am strans banuti de la toata familia, am iesit o data chiar si in fata blocului cu chitara, punand langa mine un carton pe care scria <Va rog, ajutati-ma sa il vad pe Michael!> Am dormit noaptea dinaintea concertului langa portile stadionului, apoi toata ziua am asteptat intrarea, fara a simti o clipa oboseala. A fost cea mai mare bucurie a vietii mele sa il vad pe pe Michael atat de aproape, cantand si dansand cum numai el stia sa o faca, sa respir pentru 2 ore si jumatate acelasi aer cu el, sa strig impreuna cu intregul stadion “I love you, Michael!” si sa ii aud vocea sublima raspunzandu-ne “I love you more!”

La varsta de 17 ani am suferit o operatie, si cu toate ca imi era foarte teama, ceea ce m-a intarit a fost poza lui Michael pe care am luat-o cu mine si am asezat-o pe noptiera, el fiind primul pe care l-am vazut dupa anestezie. As putea sa scriu sute de lucruri pe care le-am facut si care au legatura cu Michael si as face-o daca as sti ca asta il va aduce inapoi….

In ziua de 26 iunie, la ora 7 dimineata, tatal meu m-a sunat, caci nu a vrut sa aflu de la TV tragedia, si a inceput sa ma pregateasca pt ceea ce urma sa imi spuna. Nu am vrut sa cred, am inceput sa urlu in telefon, sa il implor sa imi spuna ca nu e adevarat, ca e doar o gluma pe care poate o pregateste Michael pt a-si face o aparitie uluitoare la concertul din Londra. Michael este sufletul meu, este omul pe care l-am simtit aproape mereu, cel cu care vorbeam in clipele de singuratate si in cele de bucurie, pe ale carui fotografii le sarutam si imbratisam in fiecare seara inainte de culcare.

Pentru mine Michael este un geniu, un sfant, un barbat cu suflet de copil, care a cautat toata viata linistea si intelegerea pe care nu le-a avut in copilarie. Michael a avut cel mai pur si frumos suflet din lume, ne-a invatat si daruit atat de multe iar eu nu i-am putut darui decat iubirea mea nemarginita. Tocmai sufletul lui pur si naivitatea lui de copil l-au pierdut, a avut incredere in cei din jurul lui, iar acestia i-au rasplatit bunatatea cu tradare.Ma doare disparitia lui fulgeratoare mai mult decat o pot exprima cuvintele, simt ca mi-a murit jumatate de suflet si ca nimic nu va mai fi la fel. Nu mi-am imaginat niciodata ca el va pleca dintre noi, nu am vrut nici macar sa ma gandesc o secunda ca acest lucru s-ar putea intampla.

Si chiar si acum cand el nu mai este, minciunile vehiculate pana acum continua si imi vine sa strig in gura mare: “Ce mai vreti de la el? Nu va este de ajuns cat rau i-ati facut? De ce aruncati cu noroi intr-un om si dincolo de moarte, un om care a suferit atat din cauza voastra?”

Lacrimile nu contenesc sa curga si nu mai am puterea de a incerca sa invinovatesc pe nimeni pentru moartea lui, insa nu pot sa nu ma uit spre cer si sa Il intreb pe El: ”De ce l-ai luat, Doamne, cand mai avea atatea de facut, de ce ai mai vrut inca un inger langa Tine?

<Smile, though your heart is aching
Smile, even though it’s breaking
when there are clouds in the sky
you’ll get by…

That’s the time you must keep on trying
Smile, what’s the use of crying
you’ll find that life is still worthwhile
if you’ll just Smile>

Am crezut ca aceste cuvinte ma vor ajuta, insa cred ca nu sunt suficient de puternica pentru a zambi!

Michael, vei ramane sufletul meu pentru totdeauna!

V-am atasat cateva poze de la comemorarea lui Michael ce a avut loc in Tel Aviv (eu locuiesc momentan in Israel). Cele doua in care sunt eu au aparut pe un site de stiri israelian si nu stiu cand au fost facute. Dar nu este o noutate, ziaristii stiu atat de bine sa intre in sufletul oamenilor cu bocancii, si cred ca Michael a simtit asta cel mai bine. In plus erau foarte multi oameni devastati care plangeau, nu stiu de ce ei m-au ales tocmai pe mine.”

1

2

2 comments

  1. rip mj:(
    we miss you.
    [si cand te gadesti ca avea milioane de fani ca fata:(.]


  2. rip MJ:(
    superb tot ce a scris Magda….este o fana f adevarata … sunt sigura ca michael de acolo de sus … te iubeste la fel de mult are grija de tine.pupici



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: