h1

Vlad Nedelea… inima Stelei

31/08/2009

Articol preluat din GSP.ro

Este povestea emotionanta a unui pusti de 18 ani. Mi-a placut atat de tare articolul incat nu-l pot trece cu vederea…

—————————————-

Pentru cei 25.000 de spectatori din Ghencea, Steaua-Dinamo reprezintă un derby, un meci al orgoliilor, al pasiunilor. Pentru unii e o nouă ocazie de a-i înjura pe rivali, de a se bate sau de a-şi defula furia. Pentru un tînăr însă partida de aseară a însemnat motivul pentru care a dorit cu orice preţ să învingă moartea. Vlad Nedelea (18 ani) e prima oară pe Ghencea spre a-i susţine pe stelişti, favoriţii săi. La doar 60 de zile după ce s-a născut a doua oară!

E duminică seara şi mai sunt două ore pînă începe meciul. Un tînăr intră emoţionat pe poarta stadionului. Însoţit de mama şi de fratele său, Bogdan, Vlad trece printre valurile roş-albastre de oameni. Urcă scările încet spre locul de la fotolii, dar la etajul 1 nu mai poate. A obosit şi e nevoie ca mama şi fratele să-l care pe braţe.

“AŞ FI VRUT ÎN GALERIE”
Îmbrăcat în treningul Stelei şi cu un tricou al jucătorului preferat, Juan Toja, Vlad priveşte vrăjit cum tribunele încep să se umple cu fani. Stă pe fotoliul numărul patru din rîndul doi. Şi în aşteptarea meciului face fotografii cu atmosfera din stadion. “Mi-aş fi dorit să fiu în galerie, să flutur şi eu un steag, dar nu se poate”, spune trist.

În urmă cu două luni, era pe patul Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Tîrgu-Mureş, la secţia Terapie Intensivă, iar medicii îi mai dădeau doar cîteva zile de trăit. Aştepta de 6 luni o inimă nouă, dar corpul său nu mai primea decît perfuzii de o săptămînă.

Înainte de asta era un copil obişnuit, citea de mic şi era bun la geografie, fiindcă învăţase oraşele urmărind meciurile de fotbal. Îi plăcea să-şi imite favoriţii, steliştii Nicoliţă, Rădoi, în curtea şcolii, în Mangalia, iar camera era tapetată cu posterele steliştilor. Un leşin la ora de sport, la 15 ani, a însemnat începutul coşmarului. După doi ani de investigaţii, diagnosticul a lovit crunt: cardiomiopatie dilatativă, iar singura opţiune transplantul de inimă.

TRICOU PERSONALIZAT
Un defribilator cumpărat cu 7.000 de euro de un sponsor anonim i-a prelungit viaţa pînă la găsirea unei inimi. Una dintre puţinele alinări pe patul de spital era un tricou al Stelei personalizat, o cană şi un ceas cu emblema echipei, un fanion cu autografele jucătorilor şi meciurile favoriţilor.

INIMĂ NOUĂ
Dar cursa pentru găsirea unui donator compatibil se desfăşura contracronometru şi după 6 luni de căutări, cînd nimeni nu mai spera, s-a produs o minune. S-a găsit o inimă nouă. Drama unei familii din Iaşi, al cărei copil de 17 ani a murit într-un accident de motocicletă, a însemnat salvarea lui Vlad. După transplantul efectuat acum două luni, tînărul a fost nevoit să înveţe să meargă, deoarece muşchii picioarelor se atrofiaseră după lunile petrecute pe patul de spital. S-a născut a doua oară şi toată viaţa va trebui să ia imunodepresive. Un singur lucru a rămas însă intact: dragostea pentru Steaua.

“Iubirea pentru Steaua a fost alinarea chinurilor pe care le-a îndurat în tot acest timp. Un telefon de la Ogăraru, altul de la Nicoliţă sau Argăseală, au fost micile bucurii de pe patul de spital. În plus, i-am cumpărat tricoul cu favoritul său, Toja, plus alte materiale promoţionale cu Steaua. Să vadă un derby din Ghencea a fost cea mai mare dorinţă!”, povesteşte fratele lui Vlad, Bogdan.

E ora 20:00, momentul cînd trebuie să îşi ia pastilele, dar Vlad se uită tot mai nerăbdător la ceas. Numără minutele pînă cînd favoriţii săi vor intra pe teren. Iar cînd roş-albaştrii apar pe tunelul de la vestiare, chipul lui Vlad se înseninează. Comentează fiecare fază cu fratele său, cu prietenii la telefon. Stă calm pe scaun, dar “capul” lui Onicaş, care îl întinde pe Dolha, îl face să ţîşnească de pe fotoliu. Golul lui Tamaş îl amuţeşte. Apoi, pînă la pauză, muşcă din fular la fiecare ratare a elevilor lui Bergodi.

SEARA MAGICĂ
Reveniţi de la vestiare, roş-albaştrii tot nu găsesc poarta, iar Vlad se zbate ca un leu pe fotoliul său. Dar favoriţii lui continuă prestaţia modestă, aşa că stă liniştit în aşteptarea finalului meciului.

Partida se încheie. Spectatorii se îndreaptă spre ieşire şi se pregătesc să plece acasă. O nouă confruntare a orgoliilor care va intra în istorie. Peste ani de zile, scorul va rămîne doar o dată statistică pentru cei 25.000 de fani, dar pentru Vlad va fi mereu seara magică  pe care nu o va uita nicioadată. Seara pentru care s-a luptat să trăiască!

sursa: http://www.gsp.ro/gsp-special/superreportaje/inima-derby-ului-153392.html

2 comments

  1. Chiar te impresioneaza astfel de cazuri.. E trist totusi ca exista oameni care indura asa suferinte..😦 Dar mi se pare minunat ca oamenii nu raman indiferenti.🙂 Asta e chiar un lucru care imi arata, mie personal, ca suntem OAMENI!!🙂

    Parca a pierdut Steaua nu?😛 Dar ce mai conteaza..

    Take care!


  2. da, Steaua a pierdut… din pacate🙂

    intr-adevar, oamenii nu raman indiferenti… si ce ma bucura si mai tare este ca exact fotbalistii (de la care multi nu se asteapta) sunt cei care reactioneaza…

    mai exista si oameni cu suflet printre noi… dar sunt pe cale de disparitie…



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: