h1

Plansul…

21/08/2009

Desi imi propusesem ca urmatorul post sa fie cu poze din concediu, fac cum fac si tot nu ma tin de promisiuni. Ba mai mult, revin cu un post mai mult trist decat vesel.

Este un lucru pe care-l observ la cei din jurul meu si pe care nu-l pot intelege nici in ruptul capului. Nu vreau sa plec in concediu cu astfel de nelamuriri. Poate ma ajutati voi sa inteleg de ce unii oameni, majoritatea de fapt, se feresc sa planga sau se feresc sa recunoasca ca au plans, indiferent care este motivul. girlIn principiu exclud din discutie cazurile in care cineva drag pleaca dintre noi si cazurile in care exista dureri fizice extraordinar de profunde…

Deci, consider ca lacrimile sunt la fel de naturale ca si rasul. N-am intalnit inca persoana care sa nu recunoasca ca rade cand este vesela. In schimb,  poti intalni mii de oameni care nu-ti vor recunoaste nici batuti cu ranga ca plang atunci cand sunt tristi. Sau poate unii chiar n-o fac… nu stiu…

De ce unii oameni considera ca plansul poate fi un semn de slabiciune? De ce cred ca este o rusine sa faci ceea ce simti nevoia sa faci ? De ce ar trebui sa ne ferim de ceea ce simtim ? La urma urmei este doar un sentiment, nu ?

Nu mi se intampla des sa plang. Poate si pentru ca sunt baiat si se presupune ca noi suntem ceva mai rezistenti si reactionam putin altfel. Mi s-a intamplat de curand sa simt nevoia sa ma descarc. Aveam o stare foarte nasoala, eram foarte nervos si plin de ganduri, eram deprimat si nu stiam cum sa ies din starea asta. Stateam de vorba cu cineva (o persoana foarte draga mie) la telefon si incepusem sa-mi spun of-ul. Discutia a degenerat la un moment dat si am ajuns sa ne certam la telefon. In momentul in care aveam nevoie de un sfat sau de o incurajare, persoana respectiva a ales sa ma critice si sa-mi reproseze anumite actiuni ale mele. La starea in care eram era fix ce nu-mi trebuia. Am discutat (ca sa nu zic “ne-am certat”) mai bine de o ora jumate la telefon. Cand in sfarsit am terminat discutia, aveam creierii terci. Nu stiam in ce directie s-o iau. Simteam ca explodez. M-a bufnit plansu’. Efectiv m-a bufnit. Probabil ca in momentele acelea creieru’ meu nu gasea o alta cale de a iesi din situatia nasoala in care era… si a ales sa se descarce. De ce ar fi trebuit sa ma impotrivesc? Desi, sa stiti ca primul lucru pe care l-am simtit cand m-am oprit din plans a fost RUSINEA. Imi era rusine de reactia pe care o avusesem.  Ei bine, probabil ca asta ne este firea. Suntem construiti sa nu recunoastem ca avem slabiciuni. Rusinea nu-si are rostul cand e vorba de sentimentele noastre si va rog sa ma contraziceti daca sunteti de alta parere. (Jojo, tu sigur ai ceva de obiectat🙂 )

O provocare. Aduceti-va aminte cand ati plans ultima oara. Si va rog sa recunoasteti  daca ati avut, macar pentru o secunda, senzatia de rusine…

V-am pupat !

13 comments

  1. Cand am plans ultima oara? Hmm… Cand mi-a fost furata bicicleta. Si da, am simtit senzatia de rusine! Mi-a fost rusine de tara in care traiesc. Oricum, mi-a trecut…🙂


  2. Sincer?

    Mi-a placut enorm ceea ce ai scris si m-a dus cu gandul spre piesa “Si baietii plang cateodata” a baietilor de la Holograf.

    Mie mi se pare plansul ceva absolut normal si natural. Eu plang destul de des, pentru ca este cea mai buna forma de a te descarca si a nu tine in tine diverse frustrari sau probleme. Am plans pentru ca am suferit in dragoste, pentru ca am avut probleme financiare, pentru ca m-am certat cu oameni dragi mie. Si in ultima perioada tot mai des am plans. Dar mi-a priit. Acum sunt in acea perioada incat nu pot plange. Lacrimile mi-au secat. Insa sunt mai linistita. Si vorba aceea “dupa ploaie, vine soarele”.

    Sa auzim numai de lucruri frumoase.

    Te voi pune la blogroll si te mai astept pe blogul meu.

    Cu alese ganduri,

    Alina Gadoiu


  3. Pot sa spun ca acum 3 zile.. A fost o avalansa de sentimente si am explodat.. (precum o bomba.:)).) Nicidecum rusine!🙂

    Take care!


  4. P.s. Desenul este foarte frumos..🙂 Stiu ca tu esti artistul, nu?🙂


    • Merci frumos !

      Stii bancul cu broscuta care sfarseste impuscata pe motiv ca “stia prea multe”?

      ai grija.. .deja stii atat de multe incat devii periculoasa :))

      Poop


  5. Rusinea nu are nimic de-a face cu trairea pe care o avem atunci cand alegem sa dam drumul lacrimilor…pentru ca este o forma prin care iti eliberezi anumite frustrari care sunt construite in timp, sau se bazeaza pe ceva anume si nu pot fi rostite…si, in esenta lor clocotesc precum un vulcan…care, atunci cand erupe…provoaca, pe langa tristetea inerenta si o senzatie incredibila de racorire…de liniste dupa furtuna, cum ar fi…

    Nu putem evita plansul, oricat de puternici ne-ar placea sa credem ca suntem…putem incerca sa facem asta, pt ca ne este teama de vulnerabilitatea momentului…insa, cel care nu isi da voie sa fie slab va avea cel putin un moment in viata in care va simti nevoia sa cedeze…pt ca presiunile se strang indiferent de vulnerabilitatea pe care alegem sau nu sa o admitem…


    • Jojo, iar o dai in filozofie?

      M-asteptam la un astfel de comentariu (la marime ma refer). Stii ceva? Nu cred ca noi “alegem” sa dam drumu’ la lacrimi… pur si simplu e o reactie pe care n-o poti controla… eu asa cred…


  6. Si eu vreau sa imi aprobi commentul🙂


  7. scuze ca le-am aprobat atat de greu.. am fost in concediu….🙂


  8. da,unii oameni plang mult …si eu la fel,din cauza problemelor ;atunci cand plang oamenii isi arata partea cea mai sensibila, acestea sunt momentele cand ei par mai neputinciosi,mai vulnerabili si se ascund pentru ca nu vor sa-si arate lumii slabiciunile sau pentru ca sunt “urati” cand plang.


  9. Stiu bancul cu broscuta care stia prea multeeeee😀

    Mi l-a spus un spiridush :-” :)))

    :*:*:*


    • Nu-mi vine sa cred… acum ma faci si spiridush😀

      na, ca te-am dat de gol🙂


  10. Lacrimile nu ar trebui sa te faca sa te simti rusinat. Este uman sa plangi. Nu, niciodata nu mi-a fost rusine ca pot fi eu.



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: