Cand vreau sa fluier

Am mai zis eu ca s-ar putea sa devin concurent al celor de la cinemagia… dar na, am fost si eu la cinema si trebuie sa ma dau mare… nu?

Inca o data in plus (daca mai era nevoie) s-a adeverit ca cel mai bine este sa nu-ti creezi asteptari foarte mari de la un film (de fapt, in general, nu numai la filme). Mi-a placut filmul… m-a surprins placut. Desi am ramas cu senzatia ca se putea sa iasa un film mai bun cu minim de efort, n-am fost dezamagit absolut deloc de el.

N-am pretentia ca ma pricep si nici critic de film nu sunt dar am citit diverse pareri, cum ar fi aceasta care desi e de rau, m-a facut foarte curios. Da, imaginea poate nu-i cea mai buna… dar faptul ca acele camere se miscau in halul ala nu mi-a dat decat senzatia ca totul se intampla in realitate.

Actorii sunt in proportie de 80 % puscariasi ceea ce este un lucru inedit… si desi fetele alora sunt de criminali in serie… s-au descurcat de minune.

Actorul principal… nota 10. Daca acel clipit putin fortat este natural… atunci nu pot decat sa spun ca tipul este al naibii de carismatic. In schimb, daca a fost improvizat, atunci e un actor genial 🙂

Sfatul meu: cei care n-ati vazut “Eu cand vreau sa fluier, fluier”, nu mai stati pe ganduri ca merita. Sunt si faze amuzante si faze dure sau penibile. Una peste alta, in clasamentul propriu este peste Hurt Locker 🙂